verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie
Definiții
- (v.refl.) a i se părea cuiva că vede, că aude ceva; a i se năzări; p. ext. a-și închipui, a-și imagina.
- (v.intranz.) a se înfățișa, a apărea, a se ivi, vag sau fugitiv, vederii.
- a apărea în gând, a-i trece prin minte.
- (v.tranz.) (rar) a uimi, a fermeca, a încânta (prin frumusețe, strălucire etc.).
- forma de persoana a III-a singular la perfect simplu pentru năluci.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| verb | nălucea | năluceau |
Sinonime: crede, imagina, închipui, năzări, părea
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericire
Definiții
- forma de plural nearticulat pentru nălucă.
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen feminin
Etimologie
Din a năluci (derivat regresiv).
Definiții
- ființă fantastică, imaginară; arătare, fantomă, vedenie, nălucire; (spec.) strigoi.
- (adverbial, pe lângă verbe de mișcare) foarte repede.
- imagine fugară și înșelătoare, închipuire deșartă; iluzie, himeră, năluceală.
- imitație de peștișor, făcută din lemn sau din metal sclipitor, pe care o folosesc pescarii drept nadă artificială pentru peștii răpitori; (p.gener.) momeală, nadă.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| nominativ-acuzativ | nălucă | năluci |
| genitiv-dativ | nălucii | nălucilor |
| vocativ | nălucă | nălucilor |
| articulat | năluca | nălucile |