substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen feminin
Etimologie
Din latină margo, marginis.
Definiții
- loc unde se termină o suprafață; extremitate, capăt al unei suprafețe.
- (spec.) hotar, frontieră.
- (spec.) periferie.
- (spec.) mal, țărm.
- circumferință a gurii unei gropi sau a unui recipient; loc unde se termină o groapă sau un recipient.
- (fig.) limită până la care se poate admite sau concepe ceva.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| nominativ-acuzativ | margine | margini |
| genitiv-dativ | marginii | marginilor |
| vocativ | margine | marginilor |
| articulat | marginea | marginile |
verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie
Definiții
- (v.tranz.) a forma limitele, marginile unui lucru, unei suprafețe etc., a contura un lucru, o suprafață, a încadra, a delimita.
- (v.tranz.) a stabili anumite limite.
- (v.refl. recipr.) a se învecina cu..., a avea hotar comun cu...
- (v.tranz. și refl.) a (se) limita, a (se) reduce, a (se) restrânge, a (se) rezuma.
- (v.tranz.) (înv.) a ține sub pază, a fixa cuiva domiciliu forțat; a închide.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| verb | mărginea | mărgineau |