măcăi
/mə.kə'i/Etimologie
Din mac + sufixul -ăi.
Definiții
- (v.intranz.) (despre rațe) a scoate strigătul caracteristic speciei; a face mac-mac; a măcăni.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | măcăea | măcăeau |
Din mac + sufixul -ăi.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | măcăea | măcăeau |
Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică