← înapoi la căutare

mântuitor

/mɨn.tu.i'tor/
adjectiv?Ce este un adjectiv?Arată o însușire a unui substantiv și se acordă cu el în gen, număr și caz.Ex.: frumos, albastru, mare, rapid

Etimologie

Din a (se) mântui + sufixul -tor.

Definiții

  1. (adesea substantivat) care mântuie, salvează.
  2. rarcare mântuie, care vindecă; tămăduitor.
  3. (în limbaj bisericesc) care mântuie, izbăvește (de păcate); izbăvitor.

mântuitorul

substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen masculin

Etimologie

Din mântuitor.

Definiții

  1. nume dat lui Isus Cristos.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativmântuitormântuitori
genitiv-dativmântuitoruluimântuitorilor
vocativmântuitorulemântuitorilor
articulatmântuitorulmântuitorii

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică