Definiția cuvântului „mântuitor”
mântuitor — adjectiv
- (adesea substantivat) care mântuie, salvează.
- rarcare mântuie, care vindecă; tămăduitor.
- (în limbaj bisericesc) care mântuie, izbăvește (de păcate); izbăvitor.
mântuitor — substantiv
- nume dat lui Isus Cristos.