mâncărime
/mɨn.kə'ri.me/Etimologie
Din mâncare + sufixul -ime.
Definiții
- senzație (neplăcută) provocată de anumite boli ale pielii, de o iritație trecătoare, de înțepătura unor insecte etc. și însoțită de nevoia de a se scărpina; mâncărici.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | mâncărime | mâncărimi |
| genitiv-dativ | mâncărimii | mâncărimilor |
| vocativ | mâncărime | mâncărimilor |
| articulat | mâncărimea | mâncărimile |