mreajă
/ˈmre̯a.ʒə/Etimologie
Din slavă (veche) mrĕža.
Definiții
- unealtă de pescuit formată dintr-o plasă foarte ușoară, cu ochiuri relativ mari și împletită din ață subțire, cu ajutorul căreia se pescuiește în porțiunile liniștite ale apelor curgătoare sau în bălți.
- coteț de pescuit.
- (fig.) (mai ales la pl.) mijloc viclean de a prinde sau a înșela pe cineva; cursă, laț; (p.ext.) situație în care se află o persoană ademenită.
- ceea ce încătușează libertatea, independența cuiva.
- (p.anal.) (adesea la pl.) pânză de păianjen.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | mreajă | mreje |
| genitiv-dativ | mrejei | mrejelor |
| vocativ | mreajă | mrejelor |
| articulat | mreaja | mrejele |