verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie
Etimologie
Din mor + m (or) + sufixul -ăi.
Definiții
- (v.intranz.) (despre urși) a scoate sunete scurte și joase, caracteristice speciei; a mormorosi.
- (v.intranz.) (p.ext.) (despre alte animale) a scoate sunete groase asemănătoare cu ale ursului.
- (v.intranz.) (fig.) (despre oameni) a vorbi nedeslușit, pe un ton coborât sau nazal, de obicei cu intenția de a manifesta o nemulțumire; a bombăni, a mârâi.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| verb | mormăea | mormăeau |
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen neutru
Definiții
- faptul de a mormăi; mormăială, mormăitură; sunete caracteristice pe care le scoate ursul sau, (p.ext.), alte animale.
- rostire nedeslușită, pe ton coborât, a cuvintelor (arătând nemulțumire).
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| nominativ-acuzativ | mormăit | mormăituri |
| genitiv-dativ | mormăitului | mormăiturilor |
| vocativ | mormăitule | mormăiturilor |
| articulat | mormăitul | mormăiturile |
adjectiv?Ce este un adjectiv?Arată o însușire a unui substantiv și se acordă cu el în gen, număr și caz.Ex.: frumos, albastru, mare, rapid
Definiții
- (despre cuvinte, sunete) rostit încet și nedeslușit; îngăimat.