(v.intranz.) (despre urși) a scoate sunete scurte și joase, caracteristice speciei; a mormorosi.
(v.intranz.) (p.ext.) (despre alte animale) a scoate sunete groase asemănătoare cu ale ursului.
(v.intranz.) (fig.) (despre oameni) a vorbi nedeslușit, pe un ton coborât sau nazal, de obicei cu intenția de a manifesta o nemulțumire; a bombăni, a mârâi.
mormăit — substantiv
faptul de a mormăi; mormăială, mormăitură; sunete caracteristice pe care le scoate ursul sau, (p.ext.), alte animale.
rostire nedeslușită, pe ton coborât, a cuvintelor (arătând nemulțumire).
mormăit — adjectiv
(despre cuvinte, sunete) rostit încet și nedeslușit; îngăimat.