mormăit
/mor.məˈit/Etimologie
Din a mormăi.
Definiții
- faptul de a mormăi; mormăială, mormăitură; sunete caracteristice pe care le scoate ursul sau, (p.ext.), alte animale.
- rostire nedeslușită, pe ton coborât, a cuvintelor (arătând nemulțumire).
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | mormăit | mormăituri |
| genitiv-dativ | mormăitului | mormăiturilor |
| vocativ | mormăitule | mormăiturilor |
| articulat | mormăitul | mormăiturile |