← înapoi la căutare

mite

/ˈmi.te/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericire

Etimologie

Din mită.

Definiții

  1. forma de plural nearticulat pentru mită.

mită

/'mi.tə/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen feminin

Etimologie

Din slavă mito < probabil de origine germanică.

Definiții

  1. dar în bani sau în alte valori materiale, dat cuiva sau primit de cineva, în schimbul unui serviciu ilegal.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativmitămite
genitiv-dativmiteimitelor
articulatmitamitele

miță

/ˈmi.ʦə/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen feminin

Etimologie

Din latină *agnicius, agnicia „de miel”.

Definiții

  1. (mai ales la pl.) fire din blana unor animale, care au crescut mai lungi, formând un cârlionț; smoc de păr sau de lână.
  2. lână tunsă pentru prima oară de pe miei; lână (de calitate inferioară) tunsă de pe capul, coada și picioarele oilor.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativmițămițe
genitiv-dativmițeimițelor
vocativmițămițelor
articulatmițamițele

Proverbe & zicători

Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)

Vezi toate proverbele →

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică