← înapoi la căutare

mirare

/mi'ra.re/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen feminin

Etimologie

Din verbul a (se) mira.

Definiții

  1. faptul de a (se) mira.
  2. nedumerire; surprindere.
  3. (înv.) admirație.

Exemple

  • L-a cuprins mirarea.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativmiraremirări
genitiv-dativmirăriimirărilor
articulatmirareamirările

Sinonime: 2: nedumerire, 3: admirație, prețuire, stimă

Proverbe & zicători

Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)

Vezi toate proverbele →

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică