minunare
/mi.nu'na.re/Etimologie
Din a (se) minuna.
Definiții
- rarfaptul de a (se) minuna; uimire.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | minunare | minunări |
| genitiv-dativ | minunării | minunărilor |
| vocativ | minunare | minunărilor |
| articulat | minunarea | minunările |