← înapoi la căutare

minciunea

substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen feminin

Etimologie

Din minciună + sufixul -ea, -ică.

Definiții

  1. diminutiv al lui minciună.
  2. (mai ales la pl.) prăjitură făcută dintr-o foaie de aluat nedospit, prăjită în grăsime; minciună.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativminciuneaminciunele
genitiv-dativminciuneleiminciunelelor
vocativminciuneaminciunelelor
articulatminciuneauaminciunelele

minciuni

/min.ʧjuˈni/
verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie

Etimologie

Din minciună.

Definiții

  1. (v.tranz.) (reg.) a minți.

Declinare

CazSingularPlural
verbminciuneaminciuneau

Proverbe & zicători

Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)

Vezi toate proverbele →

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică