verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie
Definiții
- (v.tranz.) a executa, a face, a lucra; a prelucra.
- (v.tranz. și intranz.) a lucra, a munci (cu pricepere) pentru a realiza ceva.
- (v.tranz.) a pune la punct, a potrivi, a aranja, a repara, a meșteșugi.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| verb | meșterea | meștereau |
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen masculin
Etimologie
Din maghiară mester.
Definiții
- persoană care are și practică o meserie; (în special) meseriaș cu calificare superioară, care are, de obicei, sarcina de a îndruma și alți lucrători și de a conduce o secție productivă într-o întreprindere sau într-un atelier; maistru.
- proprietar al unui atelier (în raport cu angajații săi).
- rarnume dat profesorilor care predau, în trecut, discipline (auxiliare) ca muzica, desenul etc.
- om talentat, priceput, îndemânatic, abil; persoană care posedă multe cunoștințe.
- (astăzi rar) persoană care a adus contribuții (foarte) valoroase într-un anumit domeniu de activitate; maestru.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| nominativ-acuzativ | meșter | meșteri |
| genitiv-dativ | meșterului | meșterilor |
| vocativ | meșterule | meșterilor |
| articulat | meșterul | meșterii |