← înapoi la căutare

meșter

/'meʃ.ter/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen masculin

Etimologie

Din maghiară mester.

Definiții

  1. persoană care are și practică o meserie; (în special) meseriaș cu calificare superioară, care are, de obicei, sarcina de a îndruma și alți lucrători și de a conduce o secție productivă într-o întreprindere sau într-un atelier; maistru.
  2. proprietar al unui atelier (în raport cu angajații săi).
  3. rarnume dat profesorilor care predau, în trecut, discipline (auxiliare) ca muzica, desenul etc.
  4. om talentat, priceput, îndemânatic, abil; persoană care posedă multe cunoștințe.
  5. (astăzi rar) persoană care a adus contribuții (foarte) valoroase într-un anumit domeniu de activitate; maestru.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativmeștermeșteri
genitiv-dativmeșteruluimeșterilor
vocativmeșterulemeșterilor
articulatmeșterulmeșterii

meșteri

/meʃ.te'ri/
verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie

Etimologie

Din meșter.

Definiții

  1. (v.tranz.) a executa, a face, a lucra; a prelucra.
  2. (v.tranz. și intranz.) a lucra, a munci (cu pricepere) pentru a realiza ceva.
  3. (v.tranz.) a pune la punct, a potrivi, a aranja, a repara, a meșteșugi.

Declinare

CazSingularPlural
verbmeștereameștereau

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică