mertic
/mer'tik/Etimologie
Din maghiară mérték.
Definiții
- măsură veche pentru cereale, egală cu circa 1-2 ocale.
- cantitate de cereale sau de făină cuprinsă într-un mertic.
- (înv.) plată în natură (sau în bani) care se lua la mori pentru măcinat; (p.restr.) rație, porție de mâncare.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | mertic | merticuri |
| genitiv-dativ | merticului | merticurilor |
| vocativ | merticule | merticurilor |
| articulat | merticul | merticurile |