merinde
/me'rin.de/Etimologie
Din latină merenda.
Definiții
- hrană rece luată la lucru sau la drum.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | merinde | merinde |
| genitiv-dativ | merindei | merindelor |
| articulat | merindea | merindele |
Proverbe & zicători
- „Și din făină parte, și din tărâțe merinde.”Mâncare și băutură
- „Și din făină parte, și din tărâțe merinde”Mâncare și băutură
- „La drum când te călătorești, fără merinde să nu pleci”Mâncare și băutură
Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică