← înapoi la căutare

melița

/me.li'ʦa/
verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie

Etimologie

Din meliță.

Definiții

  1. (v.tranz.) a zdrobi (cu melița) și a curăța cânepa și inul de părțile lemnoase, pentru a alege fuiorul sau pentru a se obține câlții de meliță.
  2. (v.tranz.) (fig.) a bate strașnic pe cineva.
  3. (v.intranz.) (fig.) a trăncăni, a flecări.

Declinare

CazSingularPlural
verbmelițamelițau

meliță

/'me.li.ʦə/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen feminin

Etimologie

Din bulgară мeлиц (melica).

Definiții

  1. unealtă primitivă de lemn, folosită în industria casnică pentru melițare; zdrobitor.
  2. mașină de melițat, prevăzută cu cuțite sau cu aripi de lemn dispuse circular pe un cilindru.
  3. (fig.) (fam. și depr.) gură (considerată ca organ al vorbirii).

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativmelițămelițe
genitiv-dativmelițeimelițelor
vocativmelițămelițelor
articulatmelițamelițele

Proverbe & zicători

Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)

Vezi toate proverbele →

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică