Etimologie

Din latină mechanica, italiană meccanica, germană Mechanik, franceză mécanique, cu unele sensuri din latină mechanicus, italiană meccanico, franceză mécanique, germană Mechaniker.

Definiții

1. care aparține mecanicii, privitor la mecanică, de mecanică.
2. (și adv.) care este pus în mișcare de o mașină sau de un mecanism; care se face cu ajutorul mașinilor sau al mecanismelor; mecanizat.
3. (și adv.) care se realizează fără participarea conștiinței, a voinței; mașinal, automat.
4. (și adv.) care aplică o teză, o teorie, o dispoziție etc. fără a ține seama de specificul concret sau individual al situației, fenomenului, cazului respectiv; simplist, schematic, rigid, dogmatic.

Definiții

1. specialist în mecanică.
2. persoană care efectuează operații de montaj, de reparare sau de întreținere a utilajelor, mașinilor și aparatelor.
3. persoană care supraveghează sau conduce un vehicul sau un motor, cu instalațiile anexe; mașinist.

Declinare