meandru
Etimologie
Din franceză méandre.
Definiții
- buclă accentuată a unei ape curgătoare, mai ales în regiunile de șes.
- (p.anal.) sinuozitate, cotitură (a unui drum).
- motiv ornamental (sculptat sau pictat) format din linii frânte sau curbe, sugerând stilizarea unor valuri de apă.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | meandru | meandre |
| genitiv-dativ | meandrului | meandrelor |
| vocativ | meandrule | meandrelor |
| articulat | meandrul | meandrele |