meșteriță
/meʃ.te'ri.ʦə/Etimologie
Din meșter + sufixul -iță.
Definiții
- (pop.) femeie sau, (p.gener.), ființă talentată, pricepută, îndemânatică.
- (pop.; adesea adjectival) femeie care știe să descânte, să facă farmece, vrăji.
- rarfemeie care practică o meserie.
- soția unui meșter.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | meșteriță | meșterițe |
| genitiv-dativ | meșteriței | meșterițelor |
| vocativ | meșteriță | meșterițelor |
| articulat | meșterița | meșterițele |