← meșteriță (toate sensurile)

Definiția cuvântului „meșteriță”

meșteriță — verb

  1. (v.tranz.) a executa, a face, a lucra; a prelucra.
  2. (v.tranz. și intranz.) a lucra, a munci (cu pricepere) pentru a realiza ceva.
  3. (v.tranz.) a pune la punct, a potrivi, a aranja, a repara, a meșteșugi.

meșteriță — substantiv

  1. (pop.) femeie sau, (p.gener.), ființă talentată, pricepută, îndemânatică.
  2. (pop.; adesea adjectival) femeie care știe să descânte, să facă farmece, vrăji.
  3. rarfemeie care practică o meserie.
  4. soția unui meșter.