← înapoi la căutare

matrița

/ma.tri'ʦa/
verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie

Etimologie

Din matriță.

Definiții

  1. (v.tranz.) a prelucra un material prin deformare plastică, cu ajutorul unei matrițe.

Declinare

CazSingularPlural
verbmatrițamatrițau

matriță

/ma'tri.ʦə/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen feminin

Etimologie

Din germană Matrize.

Definiții

  1. unealtă cu o cavitate interioară, alcătuită din unul sau mai multe elemente, folosită la fasonarea, prin deformare plastică sub presiune, a unor materiale.
  2. formă în care se toarnă literele într-o tipografie.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativmatrițămatrițe
genitiv-dativmatrițeimatrițelor
vocativmatrițămatrițelor
articulatmatrițamatrițele

mătriță

/mə'tri.ʦə/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen feminin

Etimologie

Din mătreață.

Definiții

  1. (bot.) (Zannichellia palustris) plantă acvatică cu tulpină filiformă, cu frunze înguste verzi, care se înnegresc prin uscare.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativmătrițămătrițe
genitiv-dativmătrițeimătrițelor
vocativmătrițămătrițelor
articulatmătrițamătrițele

Sinonime: (bot.) granat, spilcuță

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică