(v.tranz.) a prelucra un material prin deformare plastică, cu ajutorul unei matrițe.
matrița — substantiv
unealtă cu o cavitate interioară, alcătuită din unul sau mai multe elemente, folosită la fasonarea, prin deformare plastică sub presiune, a unor materiale.
formă în care se toarnă literele într-o tipografie.
matrița — substantiv
(bot.) (Zannichellia palustris) plantă acvatică cu tulpină filiformă, cu frunze înguste verzi, care se înnegresc prin uscare.