← înapoi la căutare

mascara

substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen feminin

Etimologie

Din turcă maskara.

Definiții

  1. (înv.) bufon, paiață, măscărici; (p.ext.) om neserios, pușlama.
  2. (pop.) batjocură, ocară.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativmascaramascarale
genitiv-dativmascaraleimascaralelor
vocativmascaramascaralelor
articulatmascarauamascaralele

măscară

/məs'ka.rə/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen feminin

Etimologie

Din a măscări (derivat regresiv).

Definiții

  1. (pop.; mai ales la pl.) faptă sau vorbă necuviincioasă, nerușinată; ocară, obscenitate, pornografie.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativmăscarămăscări
genitiv-dativmăscăriimăscărilor
vocativmăscarămăscărilor
articulatmăscaramăscările

Proverbe & zicători

Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)

Vezi toate proverbele →

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică