← înapoi la căutare

martor

/mar'tor/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen masculin

Etimologie

Din latină martyr.

Definiții

  1. persoană care asistă sau a asistat la o întâmplare, la o discuție, la un eveniment etc. (și care poate relata sau atesta cum au decurs faptele).
  2. persoană chemată să declare în fața unei instanțe judecătorești sau a altui for de cercetare, tot ce știe în legătură cu un fapt pe care îl cunoaște direct.
  3. persoană chemată, conform legii, să asiste la întocmirea unor acte, pe care le cunoaște direct.
  4. persoană chemată, conform legii, să asiste la întocmirea unor acte, pe care le semnează pentru a le da valoare legală.
  5. fiecare dintre reprezentanții celor două persoane care urmează să se bată în duel.
  6. probă de referință folosită la experiențele de laborator.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativmartormartori
genitiv-dativmartoruluimartorilor
vocativmartorulemartorilor
articulatmartorulmartorii

Proverbe & zicători

Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)

Vezi toate proverbele →

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică