martor
/mar'tor/Etimologie
Din latină martyr.
Definiții
- persoană care asistă sau a asistat la o întâmplare, la o discuție, la un eveniment etc. (și care poate relata sau atesta cum au decurs faptele).
- persoană chemată să declare în fața unei instanțe judecătorești sau a altui for de cercetare, tot ce știe în legătură cu un fapt pe care îl cunoaște direct.
- persoană chemată, conform legii, să asiste la întocmirea unor acte, pe care le cunoaște direct.
- persoană chemată, conform legii, să asiste la întocmirea unor acte, pe care le semnează pentru a le da valoare legală.
- fiecare dintre reprezentanții celor două persoane care urmează să se bată în duel.
- probă de referință folosită la experiențele de laborator.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | martor | martori |
| genitiv-dativ | martorului | martorilor |
| vocativ | martorule | martorilor |
| articulat | martorul | martorii |