← înapoi la căutare

marcota

/mar.ko'ta/
verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie

Etimologie

Din franceză marcotter.

Definiții

  1. (v.tranz.) a înmulți o plantă prin marcotaj.

Declinare

CazSingularPlural
verbmarcotamarcotau

marcotă

/mar'ko.tə/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen feminin

Etimologie

Din franceză marcotte.

Definiții

  1. lăstar al unei plante, nedesprins de ea, înfipt cu capătul liber în pământ pentru a prinde rădăcină și care, tăiat și răsădit după ce a făcut rădăcină, dă o plantă nouă.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativmarcotămarcote
genitiv-dativmarcoteimarcotelor
vocativmarcotămarcotelor
articulatmarcotamarcotele

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică