Definiția cuvântului „marcotă”
marcotă — substantiv
- lăstar al unei plante, nedesprins de ea, înfipt cu capătul liber în pământ pentru a prinde rădăcină și care, tăiat și răsădit după ce a făcut rădăcină, dă o plantă nouă.
marcotă — verb
- (v.tranz.) a înmulți o plantă prin marcotaj.