maramă
/ma'ra.mə/Etimologie
Din turcă mahrama.
Definiții
- fâșie lungă de voal fin, cu care își acoperă capul femeile de la țară când se îmbracă în costum național (lăsând capetele să atârne până aproape de pământ); ștergar.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | maramă | marame |
| genitiv-dativ | maramei | maramelor |
| vocativ | maramă | maramelor |
| articulat | marama | maramele |