macera
/ma.ʧe'ra/Etimologie
Din franceză macérer < latină macerare.
Definiții
- (v.tranz.) a ține un corp solid (plante, fructe, flori etc.) vreme îndelungată într-un solvent pentru a-i dizolva părțile solubile.
- (în gastronomie) a acoperi un aliment cu un lichid (alcool, lichior, vin, sirop) aromatizat și a-l lăsa, mai mult sau mai puțin timp, pentru a se impregna de aromă.
- (v.refl.) a elimina particulele solubile prin menținerea îndelungată într-un solvent.
Exemple
- Frunzele se macerează în alcool.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | macera | macerau |
Sinonime: 1-3: (pop.) (se) plămădi, (reg.) (se) mocni