← înapoi la căutare

măscări

/məs.kə'ri/
verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie

Etimologie

Din mascara.

Definiții

  1. (v.tranz.) (reg.) a certa, a ocărî, folosind vorbe urâte; a batjocori.
  2. (v.tranz.) (fig.) a injosi, a pângări o idee, un sentiment.

Declinare

CazSingularPlural
verbmăscăreamăscăreau

mascare

/mas'ka.re/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen feminin

Etimologie

Din a masca.

Definiții

  1. acțiunea de a (se) masca și rezultatul ei.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativmascaremascări
genitiv-dativmascăriimascărilor
vocativmascaremascărilor
articulatmascareamascările

măscară

/məs'ka.rə/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen feminin

Etimologie

Din a măscări (derivat regresiv).

Definiții

  1. (pop.; mai ales la pl.) faptă sau vorbă necuviincioasă, nerușinată; ocară, obscenitate, pornografie.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativmăscarămăscări
genitiv-dativmăscăriimăscărilor
vocativmăscarămăscărilor
articulatmăscaramăscările

Proverbe & zicători

Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)

Vezi toate proverbele →

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică