mărturisi
/mər.tu.riˈsi/Etimologie
Origine incertă. Probabil din greacă medie, care a produs și slavă marturisati.
Definiții
- (v.tranz.) a declara, a relata, a spune, a susține.
- (spec.) a face o depoziție în fața unei instanțe.
- (înv.) a propovădui, a predica o credință, o învățătură morală.
- (v.intranz. și tranz.) a dovedi, a adeveri, a proba.
- (v.tranz.) a recunoaște (ca adevărat); a admite, a accepta.
- (v.tranz.) a spune deschis, a da pe față, a arăta fără ocol.
- (v.tranz. și refl.) a (se) destăinui.
- (v.refl.) a se spovedi.
- (v.tranz.) (despre duhovnici) a primi spovedania cuiva; a spovedi.
- forma de persoana a III-a singular la perfect simplu pentru mărturisi.
Exemple
- Și-a mărturisit crima.
- Până la urmă a mărturisit că așa este.
- S-a mărturisit preotului.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | mărturisea | mărturiseau |
Sinonime: 1: afirma, confirma, 2: declara, recunoaște, 5: accepta, admite, recunoaște, 7: destăinui, 8: spovedi, 9: (bis.) (se) spovedi, (înv. și reg.) (se) griji, (înv.) (se) duhovnici
Antonime: ascunde, tăinui, tăcea, tăgădui