← înapoi la căutare

mărime

/məˈri.me/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen feminin

Etimologie

Din mare + sufixul -ime.

Definiții

  1. însușirea de a fi mare; întindere, dimensiune, cantitate, volum.
  2. talie, statură.
  3. proporție, valoare.
  4. importanță, însemnătate, gravitate.
  5. (fiz.) proprietate comună a unor obiecte, pe baza căreia acestea pot fi ordonate într-un șir.
  6. (mat.) fiecare dintre elementele unei mulțimi abstracte atașate unui spațiu geometric cu una sau mai multe dimensiuni și având o structură algebrică independentă de sistemul de coordonate utilizat în acest spațiu.
  7. durată.
  8. strălucire, grandoare; glorie, faimă.
  9. loc de frunte într-o anumită ierarhie; funcție sau situație înaltă, rang, demnitate; (concr.) persoană care deține un rol important în ierarhia socială; demnitar, fruntaș.
  10. (înv.) noblețe sufletească, mărinimie.
  11. (înv.) mândrie, aroganță, trufie.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativmărimemărimi
genitiv-dativmărimiimărimilor
vocativmărimemărimilor
articulatmărimeamărimile

Proverbe & zicători

Sursă: Wikiquote — Proverbe românești (domeniu public)

Vezi toate proverbele →

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică