măiestrie
/mə.jesˈtri.e/Etimologie
Din măiestru + sufixul -ie.
Definiții
- pricepere, iscusință deosebită; talent, dibăcie, artă.
- (înv.; concr.) lucrare, operă, creație.
- lucru care denotă iscusință sau meșteșug în execuție; unealtă, instrument, aparat ingenios.
- meserie, meșteșug (care cere pricepere).
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | măiestrie | măiestrii |
| genitiv-dativ | măiestriei | măiestriilor |
| vocativ | măiestrie | măiestriilor |
| articulat | măiestria | măiestriile |