mântuire
/mɨn.tu'i.re/Etimologie
Din a (se) mântui.
Definiții
- acțiunea de a (se) mântui și rezultatul ei; mântuință.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | mântuire | mântuiri |
| genitiv-dativ | mântuirii | mântuirilor |
| vocativ | mântuire | mântuirilor |
| articulat | mântuirea | mântuirile |