← înapoi la căutare

mâna

/mɨˈna/
verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie

Etimologie

Din latină populară mĭnāre („a amenința”) < minārī.

Definiții

  1. (v.tranz.) a dirija mersul unui animal sau, p. ext. al unui vehicul (cu tracțiune animală).
  2. (fig.) (fam.) a determina pe cineva să facă un anumit lucru, să acționeze într-un anumit fel.
  3. (v.intranz.) (pop.) a merge.
  4. (pop.) a lua, a duce, a târî cu sine.
  5. (pop.) a trimite pe cineva să se ducă undeva sau să facă ceva.
  6. (pop.) a pune în mișcare.
  7. forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru mâna.

Exemple

  • Mân pluta, trăsura, caii.
  • Mâna cât putea de repede.
  • Vântul mână frunzele uscate.

Declinare

CazSingularPlural
verbmânamânau

Sinonime: 1: conduce, (rar) mânui; dirija, îmboldi, stimula, 2: îndemna, îmboldi, 3: zori, se grăbi, 4: deplasa, împinge, 6: acționa

mani

/manʲ/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen masculin

Etimologie

Din latină manes, manium.

Definiții

  1. nume dat în mitologia romanilor și a vechilor popoare italice sufletelor morților, considerate zei ocrotitori ai căminului.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativmanimani
genitiv-dativmaniuluimanilor
vocativmaniulemanilor
articulatmaniulmanii

măna

/mə'na/
verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie

Etimologie

Din mană.

Definiții

  1. (v.refl.) (despre plante și recolte) a căpăta mană; a se strica din cauza manei.

Declinare

CazSingularPlural
verbmănamănau

mâni

/mɨnʲ/
verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie

Etimologie

Din mâna.

Definiții

  1. forma de persoana a II-a singular la prezent pentru mâna.
  2. forma de persoana a II-a singular la conjunctiv prezent pentru mâna.

Proverbe & zicători

Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)

Vezi toate proverbele →

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică