mâncăcios
/mɨn.kəˈʧjos/Etimologie
Din a mânca + sufixul -ăcios.
Definiții
- care mănâncă mult (și des), care are mare poftă de mâncare; mâncău.
Din a mânca + sufixul -ăcios.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | mâncăcios | mâncăcioși |
| genitiv-dativ | mâncăciosului | mâncăcioșilor |
| vocativ | mâncăciosule | mâncăcioșilor |
| articulat | mâncăciosul | mâncăcioșii |
Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică