mâna

Etimologie

Din latină populară mĭnāre („a amenința”) < minārī.

Definiții

1. (v.tranz.) a dirija mersul unui animal sau, p. ext. al unui vehicul (cu tracțiune animală).
2. (fig.) (fam.) a determina pe cineva să facă un anumit lucru, să acționeze într-un anumit fel.
3. (v.intranz.) (pop.) a merge.
4. (pop.) a lua, a duce, a târî cu sine.
5. (pop.) a trimite pe cineva să se ducă undeva sau să facă ceva.
6. (pop.) a pune în mișcare.
7. forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru mâna.

Exemple

• Mân pluta, trăsura, caii.
• Mâna cât putea de repede.
• Vântul mână frunzele uscate.

Declinare

Sinonime: 1: conduce, (rar) mânui; dirija, îmboldi, stimula, 2: îndemna, îmboldi, 3: zori, se grăbi, 4: deplasa, împinge, 6: acționa

Etimologie

Din mană.

Definiții

1. (v.refl.) (despre plante și recolte) a căpăta mană; a se strica din cauza manei.

Declinare

Etimologie

Din mâna.

Definiții

1. forma de persoana a I-a singular la prezent pentru mâna.
2. forma de persoana a I-a singular la conjunctiv prezent pentru mâna.