verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie
Etimologie
Din franceză luxer < latină luxare.
Definiții
- (v.tranz.) a-și deplasa un os de la locul lui; a-și scrânti o mână, un picior etc.
- forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru luxa.
Exemple
- Și-a luxat osul umărului.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| verb | luxa | luxau |
Sinonime: (med.) (se) deplasa, (se) dezarticula, (se) disloca, (se) scrânti, (se) suci, (rar) (se) răsuci, (înv. și reg.) (se) sminti, (reg.) (se) strica, (prin Transilv.) (se) muruli, (Transilv.) (se) pica, (prin Transilv. și Bucov.) (se) preti, (prin vestul Munt.) (se) proclinti
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen masculin
Etimologie
Din franceză lux.
Definiții
- unitate de măsură a iluminării, egală cu iluminarea unei suprafețe care primește un flux luminos de un lumen, repartizat uniform pe un metru pătrat.
- nivel de viață excesiv de costisitor.
- fast, eleganță, somptuozitate, splendoare.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| nominativ-acuzativ | lux | lucși |
| genitiv-dativ | luxului | lucșilor |
| vocativ | luxule | lucșilor |
| articulat | luxul | lucșii |