luncă
/'lun.kə/Etimologie
Din slavă lonka. Semantismul este normal, confer și latină palus > pădure. Pare inutilă ipoteza unui *lanka preromanic.
Definiții
- porțiune inundabilă de teren, situată de-a lungul unei ape curgătoare și caracterizată printr-o vegetație specifică.
- pădurice situată pe malul unei ape; zăvoi.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | luncă | lunci |
| genitiv-dativ | luncii | luncilor |
| articulat | lunca | luncile |