locuință
/lo.kuˈin.ʦə/Etimologie
Din locui + sufixul -ință.
Definiții
- loc, casă, construcție în care locuiește sau poate locui cineva; domiciliu.
Exemple
- Unde își are el locuința?
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | locuință | locuințe |
| genitiv-dativ | locuinței | locuințelor |
| vocativ | locuințo | locuințelor |
| articulat | locuința | locuințele |
Sinonime: adăpost, așezare, casă, cămin, domiciliu, sălaș, (reg.) sălașnă, (Transilv., Ban și Bucov.) cortel, (înv.) locaș, mutare, mutat, odaie, sat, sălășluință, sălășluire, ședere, șezământ, șezut, (fig.) bârlog, cuib, culcuș