verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie
Etimologie
Din franceză limiter < latină limitare.
Definiții
- (v.tranz. și refl.) a (se) fixa între anumite limite sau granițe; a (se) mărgini, a (se) restrânge, a (se) îngrădi.
- forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru limita.
Exemple
- A limita drepturile cuiva.
- A limita puterea cuiva.
- A limita un buget.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| verb | limita | limitau |
Sinonime: delimita, mărgini, mărgini, restrânge, (fig.) îngrădi
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericire
Definiții
- forma de singular articulat pentru limită.
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen feminin
Etimologie
Din franceză limite < latină limes, litis.
Definiții
- punct extrem, margine (a unei suprafețe, a unui obiect etc.).
- tonul cel mai înalt sau cel mai profund pe care îl poate emite o voce sau un instrument.
- (mat.) valoare fixă către care tind valorile unei mărimi variabile.
- (fig.) punct până la care pot ajunge posibilitățile, facultățile, mijloacele etc. cuiva.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| nominativ-acuzativ | limită | limite |
| genitiv-dativ | limitei | limitelor |
| vocativ | limită | limitelor |
| articulat | limita | limitele |
verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie
Definiții
- forma de persoana a III-a singular la perfect simplu pentru limita.