licări

Etimologie

Cuvânt autohton. Probabil din lucoare; rezultatul *lucuri s-ar fi disimilat, în formă mai puțin clară, confer licurici. După Pascu, Arhiva, 1905, 130 și Pascu, I, 111, din latină *luculĭre; după Tiktin și Scriban, legat de latină lucēre. Conform ipotezei improbabile a lui Pușcariu, Dacor., IV, 735-8, confer REW 5079a, dintr-un latină *liquorāre, pentru liquere.

Definiții

1. (v.intranz.) a răspândi o lumină slabă, de-abia întrezărită sau cu sclipiri ușoare și intermitente.
2. a sclipi, a luci.

Declinare

Sinonime: 1: sclipi, pâlpâi, 2: străluci