leuștean
/le.uʃ'te̯an/Etimologie
Origine îndoielnică. Provine fără îndoială din latină ligusticum, poate prin intermediul maghiar léstván, léstyán (Cihac, II, 511; Scriban; Gáldi, Dict., 179); dar fonetismul nu e clar. Poate a influențat în română prezența neogreacă λιγοστεύω (ligostévo).
Definiții
- (bot.) (Levisticum officinale) plantă erbacee aromată, cu miros pătrunzător, din familia umbeliferelor, ale cărei frunze sunt întrebuințate drept condiment.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | leuștean | — |
| genitiv-dativ | leușteanului | — |
| articulat | leușteanul | — |
Sinonime: (bot.) (reg.) luștereag, buruiana-lingorii