lecuit
/le.kuˈit/Etimologie
Din a lecui.
Definiții
- care s-a vindecat (de o boală, de o suferință); însănătoșit, tămăduit, vindecat.
Proverbe & zicători
- „Scârba e boala cea mai grea de lecuit”Sănătate și boală
Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică