leafă
/ˈle̯a.fə/Etimologie
Din neogreacă λεφτά. Confer turcă ulûfe, sârbocroată (u)lefa, bulgară лeфe (lefe).
Definiții
- salariu.
- soldă pe care o primesc soldații mercenari.
- (pop.) partea scobită a unei linguri; găvan.
- tăișul, lama sapei, a bărzii, a toporului.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | leafă | lefuri |
| genitiv-dativ | lefii | lefurilor |
| vocativ | leafă | lefurilor |
| articulat | leafa | lefurile |