lătra
/ləˈtra/Etimologie
Din latină latrāre.
Definiții
- (v.intranz.) (despre câini; la pers. 3) a scoate sunete scurte, sacadate, caracteristice speciei.
- (v.tranz.) a se repezi asupra cuiva cu lătrături furioase.
- (depr.; despre oameni) a vorbi întruna, zadarnic și pe un ton răstit, a-și bate gura.
- argou(v.tranz.) a informa, a denunța, a trăda.
- argoua vorbi emfatic și demagogic.
- forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru lătra.
Exemple
- Câinii latră.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | lătra | lătrau |
Sinonime: 1: hămăi, (pop.) bate, (reg.) blehăi, (prin Ban.) puidăi, (Mold.) zăpăi