juruință
/ʒu.ru'in.ʦə/Etimologie
Din a jurui + sufixul -ință.
Definiții
- (înv. și reg.) făgăduială solemnă, jurământ.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | juruință | juruinți |
| genitiv-dativ | juruinții | juruinților |
| vocativ | juruință | juruinților |
| articulat | juruința | juruințile |