verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie
Etimologie
Din latină judicare.
Definiții
- (v.tranz.) a-și forma o opinie despre cineva sau ceva, examinând argumentele, luând în considerare împrejurarile, urmările etc.; a discerne, a chibzui.
- (v.tranz.) a aprecia, a prețui, a califica.
- a considera, a socoti drept...
- (v.tranz. și refl.) (recipr.) a (se) critica, a (se) condamna, a (se) mustra.
- (v.tranz.) a examina o cauză sau o persoană în calitate de judecător și a da o hotărâre judiciară; p. ext. a hotărî, a decide ca arbitru, a soluționa un litigiu.
- (v.refl. recipr.) a fi în proces, în litigiu cu cineva.
- forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru judeca.
Exemple
- Judeca lucrurile după aparențe.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| verb | judeca | judecau |
Sinonime: 1, 2: chibzui, (se) gândi, socoti, (înv. și reg.) sămălui, (fig.) cântări, cumpăni, drămui, 3: considera, 4, 5: (jur.) (înv. și reg.) se pârî, se pricinui, (reg.) se pricini, (înv.) se prici, se prigoni
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen feminin
Etimologie
Din latină judicata (pluralul lui judicatum).
Definiții
- facultatea de a gândi logic; rațiune, inteligență, gândire.
- părere, idee, socoteală.
- formă logică fundamentală exprimată printr-o propoziție în care se afirmă sau se neagă ceva.
- acțiunea de a judeca; dezbatere judiciară; proces, județ; soluție dată într-un litigiu.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| nominativ-acuzativ | judecată | judecăți |
| genitiv-dativ | judecății | judecăților |
| vocativ | judecată | judecăților |
| articulat | judecata | judecățile |
adjectiv?Ce este un adjectiv?Arată o însușire a unui substantiv și se acordă cu el în gen, număr și caz.Ex.: frumos, albastru, mare, rapid
Definiții
- forma de masculin plural pentru judecat.
verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie
Definiții
- forma de persoana a II-a plural la prezent pentru judeca.
- forma de persoana a II-a plural la conjunctiv prezent pentru judeca.
- forma de persoana a II-a plural la imperfect pentru judeca.
- forma de persoana a II-a plural la imperativ pentru judeca.