izbuti
/iz.bu'ti/Etimologie
Etimologie necunoscută.
Definiții
- (v.tranz. și intranz.) a duce ceva la bun sfârșit; a reuși, a izbândi.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | izbutea | izbuteau |
Proverbe & zicători
- „Intrigantul de pizmă, când nu izbutește, crapă de necaz”Înțelepciune și prostie
Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică